me-myself-and-i

continua sa ma uimeasca oamenii care isi fac cruci prin mijloacele de transport
- de preferinta cu mana cu care pana atunci se tineau de bara -
pentru niste lacase de cult vizibile sau doar banuite
cu ferma convingere ca al de sus va avea grija de ei in caz de frana brusca
si ii va proiecta pe moale, in bratele / plexul / pe piciorul vecinului de calatorie
si ce sa vezi, chiar asa se si intampla.
de fiecare data.

intr-una din rarele ocazii in care lenea mi-a fost invinsa

de exasperare 

am tinut

- mortis ! -

sa imortalizez

baltoacele vesnice de la intrarea in metrou

(Piata Muncii, desigur)

cu lumea care tzopaie resemnat

altfel bine

si la vara cald 

sa traiasca dom’ primar

si sa ne mai trimita felicitari de Pasti 

 

…un aer indubitabil de primavara care m-a aruncat intr-o frivolitate muzicala absoluta (de la INXS la  Romica Puceanu, de la Chrissie Hynde la BZN, toate de-a valma, toate placute, si motz peste ele "Vamos a la playa") 

…o vaga enervare pentru agitatia valutara a ultimelor zile. de parca nu era vizibil cu ochiul liber cum leul se intareste doar sustinut de Viagra integrarii, iar acum incet-incet o sa revina la starea flasca de la inceputul lui 2005 (cand, tzeapa maxima, a trebuit sa cumpar Euro la cursul de 42.000 si, firesc, dupa cateva zile cursul a inceput sa scada). nu ca as fi vazut vreun negustor care sa spuna "intrucat euro s-a ieftinit, iata, vand si eu lcd-urile / chilotzii / barabulele mai ieftin". n-ai sa vezi asa ceva la Romanica.

…si o inveselire brusca, afland eu ca pe gargarite le cheama ladybugs.

Robbie Williams, asadar, "Advertising space". 

 s-a terminat si cu Les Rita Mitsouko. nu ca ar sti prea multa lume despre ce vorbesc aici, dar nu conteaza. mi-am amintit de ei, i-am cautat si nu mai erau acolo. Fred Chichin a plecat. just like most of the things in life despre care crezi ca sunt batute in cuie, vesnice, imuabile si nu asteapta decat sa-ti amintesti tu de ele. gresit, once again.

 "Marcia baila", asadar, saptamana asta in playlistul de alaturi.

 

 trebuie sa recunosc, nu auzisem de Marianne Faithfull decat rareori, si atunci ca personaj cumva secundar (cea care, traind cu Jagger, l-a pus sa citeasca "Maestrul si Margareta", de unde a aparut "Sympathy for the devil etc – genul asta de povesti).

 nici clipul cu Metallica de la "The memory remains" nu ma daduse pe spate.

 pe urma am auzit "The pleasure song" si a inceput sa-mi cam placa vocea asta de Tom Waits la feminin.

 si asta-vara, in gradina la E-Uranus, am descoperit-o de-a binelea in "Irina Palm", un rol foarte misto si bine jucat de bunicuta care, in mare nevoie de bani, ajunge sa lucreze intr-un bar dubios din Soho, oferind hand-job-uri maiastre clientilor. umor britanic, deci aprioric misto. nici (prea) comedie, nici (prea) drama, nici exagerari sentimentaloide.

 un film numai bun. de vazut.

shopping session la carturesti. ca mi-era dor.

gasit titlu intriguing – "Sotia calatorului in timp" (la editura Tritonic, by Audrey Niffenegger – sincer, never heard of de doamna cu pricina..) – mi s-a parut simpatica ideea de a pune reflectorul pe un personaj din spatele personajului. Acum, daca n-am de lucru, caut referinte pe net. si descopar ca de fapt sunt o proasta ca mi-a placut asemenea titlu, pen’ ca doamna/domnisoara Alina Purcaru da urmatorul verdict 
in "Cotidianul" :
"Neregulile incep de la titlul volumului [...], care te face sa te intrebi automat ce o face pe sotia calatorului intr-atit de senzationala incit sa capete mai multa atentie decit capacitatile neobisnuitului ei partener."

Pacatele mele, da nu vad in ce consta neregulile. Asa a vrut muschiu’ lu’ scriitoarea sa se numeasca volumul, apai asa s-a numit. Ma rog.

 

PS Da’ de ce nu traduce si la noi nimeni "Boating for beginners"? Daca Humanitas tot a spart gheata cu Jeanette Winterson…

   de cand cu reclama delicioasa la Kinder Bueno (da, e usor kitsch, dar asta e si ideea; si-apoi nu e un kitsch suparator), lumea se buluceste pe DC sa descarce Amanda Lear de la mine. daca-i pe-asa, propun sa se faca si niste reclame cu fundal sonor ceva mai exotic:

- papusile Barbie – Patti Pravo cu "Bambola"

- laptele Fulga – Gianni Morandi cu "Fatti mandare dalla mamma"

- excursie in Creta – Gino Paoli cu "Sapore di sale"

- Aspacardin – Little Tony cu "Un cuore matto"

- promo la talk-show-uri – Dalida cu "Paroles paroles"

…si al elegantei.

Paul Eluard – Je te l’ai dit