libertango

21 septembrie 2005

ma tot intreb de ce nu mai stiu scrie cum stiam odata. nu ca ar fi neaparat
un lucru rau, atat timp cat ramane sinceritatea de fundal . doar ca nu-mi vine
acum sa mai povestesc in volute si arabescuri care sa dezmierde bolta palatina,
sa insir serii sinonimice cu pretentii metaforice, ma apropii de taste si tac,
suier la luna si ea ma priveste placid dezvelindu-si indecent muntii si vaile
si toate atributele concretetii, nervii sunt in genere ascutiti pana la nori,
cred ca de la ei se trag si potopurile astea, mai stii. a dracului totusi setea
de comunicare, insista, persista, treneaja, jeneaza. si refuz sa cred in completa
imbecilizare, nu e pustiu, e doar carapace, credeam ca odata sfaramata are bunul
simt sa nu creasca la loc. mai greseste omul. de la o vreme lucrurile destepte
mi se strecoara prin minte in varful

picioarelor si fug sa se ascunda intr-o scorbura, ceva, asteptand vremuri mai
bune. nevertheless, cultiv cu grija naivitatea, ca pe mimosa pudica , deghizata
in sticle de plastic.



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X