Archive for septembrie, 2005

when life was so tender

marți, septembrie 27th, 2005

in sfarsit aer dulce- auriu de septembrie veritabil peste cheiul Dambovitei, ochi zgaitzi a incantare in jur, frunzele astea cu margini luminand galbui dinlauntru, ” show me heaven ” in casti, mda-mda, capata iz de posibilitate , desi indepartata, si “try to remember when life was so tender /when dreams were kept beside your pillow” [...]

mea culpa

duminică, septembrie 25th, 2005

o duduie roz, in tren, catre masculul implicit: “ia uite mah..niste vaci!…si ala ce e, un cal? uauuu, ce maaarfaaaa”. incerc sa-mi inchid urechile si sa ma cufund deplin in tutun , cu un aer satisit. trauma ramane, totusi, astfel incat odata ajunsa acasa combin impardonabil un fromage bleu cu vin alb . “C’est ma [...]

mea culpa

duminică, septembrie 25th, 2005

o duduie roz, in tren, catre masculul implicit: “ia uite mah..niste vaci!…si ala ce e, un cal? uauuu, ce maaarfaaaa”. incerc sa-mi inchid urechile si sa ma cufund deplin in tutun , cu un aer satisit. trauma ramane, totusi, astfel incat odata ajunsa acasa combin impardonabil un fromage bleu cu vin alb . “C’est ma [...]

libertango

miercuri, septembrie 21st, 2005

ma tot intreb de ce nu mai stiu scrie cum stiam odata. nu ca ar fi neaparat un lucru rau, atat timp cat ramane sinceritatea de fundal . doar ca nu-mi vine acum sa mai povestesc in volute si arabescuri care sa dezmierde bolta palatina, sa insir serii sinonimice cu pretentii metaforice, ma apropii de [...]

notes to self

duminică, septembrie 18th, 2005

suita lui enescu, usor exagerata in acel bouree interminabil, beethoven, aratandu-mi de ce clasicismul e uneori reconfortant, preludiu de wagner (preludiu la ce?) cu dramatisme demne de la nouvelle vague . si-apoi la morte d’isolde si un ras nebun, scolaresc si irepresibil, facand sa se zgaltaie fotoliile salii palatului, cateva priviri mustratoare in jur si [...]

notes to self

duminică, septembrie 18th, 2005

suita lui enescu, usor exagerata in acel bouree interminabil, beethoven, aratandu-mi de ce clasicismul e uneori reconfortant, preludiu de wagner (preludiu la ce?) cu dramatisme demne de la nouvelle vague . si-apoi la morte d’isolde si un ras nebun, scolaresc si irepresibil, facand sa se zgaltaie fotoliile salii palatului, cateva priviri mustratoare in jur si [...]

reteta

marți, septembrie 13th, 2005

sa fim, deci, criptici. sa ne delectam cu enunturi eliptice. pour les connaisseurs, fireste. ca doara de aia are cititorul creier , ca sa-l doara de la efortul lecturii. sa nu spunem niciodata lucrurilor pe nume, farmecul portitelor de interpretare fiind de neegalat. sa nu lasam la odihna oximoronul, sa nu ne complacem in fraze [...]

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X