le charme discret des livres

14 august 2005


”Bola, nu e de vina editura, farmecul piere din noi, nu din carte, oricum s-ar
reedita :) ”…nu puteam sa nu raspund la asemenea verdicte, kinderul within me
protesteaza bosumflat, zice ca the innocence is still in the soul of the beholder
si cine-s eu sa-l contrazic? trecand la un ton ceva mai sobru marturisesc ca am
recitit Apolodor-ul anul trecut , cu o inevitabila strangere de inima pe care o
incerc la fiecare demers indus de nostalgii ( asta din cauza unor versuri citite
demult care se dovedesc mereu dezgustator de adevarate : “unde-ai fost fericit
altadata / nu trebuie sa te intorci nicicand: vremea / a trecut si-a sters multe,
ridicand / frontiera zidului sau / de care uimita iluzia ta se va lovi” ) Anyway,
de data asta iluzia a ramasintreaga, eram acasa in paginilea alea jerpelite,
le cunoasteam mirosul si textura , desenele exotice si culorile vii. Sunt cateva
carti pastrate la bunica, cu foi lipsa si ingalbenite de vreme prin colturi, pe
care nu le-as da pe nici un volum lucios si mirosind a cerneluri proaspete. E
aceesi idiosincrazie care m-a facut sa caut prin anticariate “Noua povestiri”
in editia din 1971 (cea cu coperta in patrate pastel), care imi face infinit mai
dragi poeziile din colectia anilor ’60 a editurii pentru literatura universala
(parca Poesis se numea?), care imi aduce un zambet pe buze cand aud pe cineva
amintindu-si de “cele mai frumoase poezii” aparute la Albatros sau de cartile
mititele si ciudate din colectia Globus . Sa mai aduc vorba de Pif, Rahan sau Fanfan
la Tulipe?



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X