les heures mortes

31 ianuarie 2005

asa ma apuca un plictis existential la orele astea ale amiezii cand nici entuziasmul
primelor cafele nu mai ramane sa ma tina in picioare , nici anticiparea orei de
plecare nu se face inca simtita prin dendrite, ay mi vida, cum sa fac sa nu recad
in ipostaza brain-dead prin care m-am balacit de prea multa vreme incoace, ma
agat de cuvintele astea ca de o disciplina auto-impusa,neuronul se delecteaza
cu”world in my eyes” si adulmec o dezmorteala incipienta, cum sa fac sa n-o sperii,
azi o tura la anticariate, poate maine niste henry moore la muzeul de arta (daca
n-o sa ma potopeasca lenea, desigur), poimaine e deja prea departe ca sa fac vreun
plan cu oareshce shanse de realizare , cert e ca am gustat si anul asta zapada
si am regasit-o cu acelasi iz de stea indepartata si am ras atunci prosteste dar
din toata inima spre nedumerirea populatiei inconjuratoare.



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X